Lumea de Dincolo antică mesopotamiană

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Zeul Dumuzid⁠(d) este torturat în Lumea de Dincolo de demoni galla

Lumea de Dincolo antică mesopotamiană, cunoscută cel mai adesea în limba sumeriană ca Irkalla, Kur,[a] Kukku, Arali sau Kigal și în limba akkadiană sub numele de Erṣetu,[3][4] care avea multe alte denumiri în ambele limbi, era o peșteră întunecată și tristă, situată adânc sub pământ,[5][6] unde se credea că locuitorii continuă „o versiune tenebroasă a vieții de pe pământ”.[5] Singura mâncare sau băutură era praful uscat, dar membrii familiei decedatului turnau libații pentru ca ei să poată să bea.[7] În Lumea de Dincolo (subterană) sumeriană, nu a existat noțiunea de judecată definitivă a decedatului,[3] iar morții nu erau nici pedepsiți, nici recompensați pentru faptele lor în viață. Calitatea existenței unei persoane în lumea de dincolo era determinată doar de condițiile lor de înmormântare. Uneori, morții sunt descriși ca fiind goi sau acoperiți cu pene ca păsările.[3]

Conducătorul lumii de dincolo a fost zeița Ereshkigal⁠(d), care locuia în palatul Ganzir, folosit uneori ca nume pentru lumea de dincolo în sine. Soțul ei era fie Gugalanna⁠(d), „inspector-canal al lui Anu”, fie, mai ales în poveștile ulterioare, Nergal, zeul războiului. După perioada akkadiană (c. 2334–2154 î.Hr.), Nergal a preluat uneori rolul de conducător al lumii de dincolo. Cele șapte porți ale lumii de dincolo sunt păzite de un paznic, care este numit Neti în sumeriană. Zeul Namtar⁠(d) acționează ca Sukkal⁠(d) al lui Ereshkigal, sau însoțitor divin. Zeul muribund Dumuzid⁠(d) petrece jumătate din an în lumea de dincolo, în timp ce, în cealaltă jumătate, locul lui este luat de sora sa, zeița scribilor Geshtinanna⁠(d), care consemnează numele decedaților.[8] Lumea de dincolo a fost, de asemenea, sălașul diverșilor demoni, inclusiv hidoasa devoratoare de copii Lamashtu⁠(d), înfricoșătorul demon al vântului și zeul protector Pazuzu[9] și galla, care a târât muritorii în lumea de dincolo.

Pazuzu este un zeu demonic care a fost bine cunoscut babilonienilor și asirienilor de-a lungul primului mileniu î.Hr.[9] El este prezentat cu „o față destul de canină, cu ochi anormal de bulbucați, un corp solzos, un penis cu cap de șarpe, ghearele unei păsări și, de obicei, cu aripi.”[9] Se credea că este fiul zeului Hanbi.[10] El a fost de obicei considerat ca fiind rău,[9] dar ar putea fi uneori și o entitate binefăcătoare care a protejat împotriva vântului purtător de ciumă[9] și se credea că el poate s-o forțeze pe Lamashtu să se ducă înapoi în lumea de dincolo.[11] Amulete purtând imaginea lui au fost poziționate în locuințe pentru a proteja sugarii de Lamashtu,[10] iar femeile însărcinate purtau frecvent amulete cu capul lui pe ele ca protecție împotriva zeiței demon Lamashtu.[10]

Numele lui Šul-pa-e înseamnă „strălucire tinerească”, dar el nu a fost imaginat ca un zeu tânăr.[12] Conform unei tradiții, el a fost soțul lui Ninhursag, o tradiție care contrazice portretizarea obișnuită a lui Enki ca soțul lui Ninhursag.[12][13] Într-un poem sumerian, lui Šhul-pa-e i se fac ofrande în lumea de dincolo și, în mitologia ulterioară, el a fost unul dintre demonii lumii de dincolo.[12]

Note

  1. ^ În cartea sa Mitologia sumeriană - Sumerian Mythology, publicată pentru prima dată în 1944 și revizuită în 1961, savantul Samuel Noah Kramer a susținut că [denumirea] Kur se poate referi și la o entitate personală, o creatură monstruoasă asemănătoare dragonului ca babilonianul Tiamat,[1] dar această interpretare a fost respinsă ca nefondată de Thorkild Jacobsen în eseul său „Mitologia sumeriană: un articol de recenzie” - "Sumerian Mythology: A Review Article"[2] și nu este menționată în surse mai recente.

Referințe

  1. ^ Kramer 1961, pp. 76–83.
  2. ^ Jacobsen 2008a, pp. 121–126.
  3. ^ a b c Black & Green 1992, p. 180.
  4. ^ Kramer 1961, p. 76.
  5. ^ a b Choksi 2014.
  6. ^ Barret 2007, pp. 7–65.
  7. ^ Black & Green 1992, p. 58.
  8. ^ Black & Green 1992, p. 88.
  9. ^ a b c d e Black & Green 1992, p. 147.
  10. ^ a b c Black & Green 1992, p. 148.
  11. ^ Black & Green 1992, pp. 147–148.
  12. ^ a b c Black & Green 1992, p. 173.
  13. ^ George 1999, p. 225.

Bibliografie

  • Ackerman, Susan () [1989], Day, Peggy Lynne, ed., Gender and Difference in Ancient Israel, Minneapolis, MN: Fortress Press, ISBN 978-0-8006-2393-7 
  • Barret, C. E. (), „Was dust their food and clay their bread?: Grave goods, the Mesopotamian afterlife, and the liminal role of Inana/Ištar”, Journal of Ancient Near Eastern Religions, Leiden, The Netherlands: Brill, 7 (1): 7–65, doi:10.1163/156921207781375123, ISSN 1569-2116 
  • Black, Jeremy; Green, Anthony (), Gods, Demons and Symbols of Ancient Mesopotamia: An Illustrated Dictionary, Austin: University of Texas Press, ISBN 0714117056 
  • Choksi, M. (), „Ancient Mesopotamian Beliefs in the Afterlife”, World History Encyclopedia⁠(d) 
  • Dalley, Stephanie (). Myths from Mesopotamia: Creation, The Flood, Gilgamesh, and Others. OUP Oxford. ISBN 9780191027215. 
  • George, Andrew (), „Glossary of Proper Nouns”, The Epic of Gilgamesh: The Babylonian Epic Poem and Other Texts in Akkadian and Sumerian, London, New York City, Melbourne, Toronto, New Delhi, Auckland, and Rosebank, South Africa: Penguin Books, ISBN 978-0-14-044919-8 
  • Holland, Glenn Stanfield (), Gods in the Desert: Religions of the Ancient Near East, Lanham, MD; Boulder, CO; New York; Toronto; and Plymouth, UK: Rowman & Littlefield Publishers, Inc., ISBN 978-0-7425-9979-6 
  • Horowitz, Wayne (), Mesopotamian Cosmic Geography, Mesopotamian Civilizations, Winona Lake, Indiana: Eisenbrauns, ISBN 978-0-931464-99-7 
  • Jacobsen, Thorkild () [1970], „Sumerian Mythology: A Review Article”, În Moran, William L., Toward the Image of Tammuz and Other Essays on Mesopotamian History and Culture, Dove Studies in Bible, Language, and History, Eugene, OR: Wipf & Stock, pp. 104–131, ISBN 978-1-55635-952-1 
  • Jacobsen, Thorkild () [1970], „Toward the Image of Tammuz”, În Moran, William L., Toward the Image of Tammuz and Other Essays on Mesopotamian History and Culture, Dove Studies in Bible, Language, and History, Eugene, OR: Wipf & Stock, pp. 73–103, ISBN 978-1-55635-952-1 
  • Jordan, Michael () [1993], Encyclopedia of Gods, London: Kyle Cathie Limited, ISBN 978-0-8160-5923-2 
  • Kasak, Enn; Veede, Raul (), Kõiva, Mare; Kuperjanov, Andres, ed., „Understanding Planets in Ancient Mesopotamia” (PDF), Folklore: Electronic Journal of Folklore, Tartu, Estonia: Folk Belief and Media Group of ELM, 16: 7–33, CiteSeerX 10.1.1.570.6778 Accesibil gratuit, doi:10.7592/FEJF2001.16.planets, ISSN 1406-0957 
  • Kramer, Samuel Noah (), Sumerian Mythology: A Study of Spiritual and Literary Achievement in the Third Millennium B.C.: Revised Edition, Philadelphia: University of Pennsylvania Press, ISBN 978-0-8122-1047-7 
  • Leick, Gwendolyn () [1991], A Dictionary of Ancient Near Eastern Mythology, New York: Routledge, ISBN 978-0-415-19811-0 
  • Nemet-Nejat, Karen Rhea (), Daily Life in Ancient MesopotamiaNecesită înregistrare gratuită, Daily Life, Santa Barbara, CA: Greenwood, ISBN 978-0-313-29497-6 
  • Wolkstein, Diane; Kramer, Samuel Noah (), Inanna: Queen of Heaven and Earth: Her Stories and Hymns from Sumer, New York: Harper&Row Publishers, ISBN 978-0-06-090854-6 


v • d • m
Iadul (Lumea de dincolo) în diferite mitologii și credințe

Budism (Naraka), Mitologie chineză (Diyu), Mitologie persană (Duzakh) · Creștinism (Purgatoriu · Limbo · Iad) · Mitologie egipteană (Duat) · Germanic și păgânism nordic (Iad · Niflheim) · Mitologie greacă (Hades · Tartar) · Hinduism (Naraka  · Patala) · Islam (Jahannam) · Jainism (Naraka) · Iudaism (Gehennom · Sheol) · Shinto (Yomi) · Mitologie turcă și mongolică (Erlik) · Listă de lumi subterane  · Vezi și: Iadul în ficțiune

Naraka