Corporatism

Parte a seriei despre
Capitalism
Concepte

• Afacere • Capital • Cerere și ofertă • Antreprenoriat • Comerț liber • Companie • Concurență • Dezvoltare economică • Planificare economică • Globalizare • Corporație • Liberalizare • Marginalism • Mâna invizibilă • Piață liberă • Piață financiară • Invenție • Economie de piață • Eșecul pieței • Drept de proprietate • Privatizare • Profit • Meritocrație • Naționalizare • Recesiune • Criză economică • Regulament • Mâna de lucru salariată • Bogăție

Sisteme economice

• Piață regulată • Modelul anglo-saxon • Modelul nordic • Modelul asiatic

Teorii economice

• Economia clasică • Keynesianismul • Școala americană • Școala austriacă • Economia neoclasică • Economie de piață

Aspecte sociale

• Angajare • Șomaj

Origini ale capitalismului

• Iluminismul • Revoluția comercială • Feudalismul • Revoluția industrială • Mercantilismul

Economiști

• Adam Smith • John Stuart Mill • David Ricardo • Thomas Malthus • Jean-Baptiste Say • Milton Friedman • Friedrich Hayek • John Maynard Keynes • Alfred Marshall • Ludwig von Mises • Murray Rothbard • Joseph Schumpeter • Thorstein Veblen • Max Weber • Ronald Coase

Vezi și

• Corporatism • Consumerism • Globalizare • Anarho-capitalism • Liberalism (economic) • Libertarianism • Neo-capitalism • Protecționism

Portaluri

• Portal capitalism • Portal economie • Portal filozofie • Portal politică

editează

Corporatismul este un sistem politic de reprezentare a intereselor și de elaborare a politicilor în care grupurile corporative⁠(d), cum ar fi asociațiile agricole, muncitorești, militare, de afaceri, științifice, sau profesionale, se adună și negociază contracte sau politici (negocieri colective) pe baza intereselor lor comune.[1][2][3] Termenul derivă din latinescul corpus, „corp”.

Corporatismul nu se referă la un sistem politic dominat de mari interese de afaceri, deși și acestea din urmă sunt denumite „corporații” în vorbirea curentă și în cea legală; termenul corect pentru un asemenea sistem ar fi cel de „corporatocrație⁠(d)”. Corporatismul nu este corupția în politică și nici utilizarea mitei de către grupuri de interese din corporații. Termenii „corporatocrație” și „corporatism” sunt adesea confundate din cauza numelor lor și din cauza utilizării corporațiilor ca organe ale statului.

Corporatismul s-a dezvoltat în anii 1850 ca răspuns la ascensiunea liberalismului clasic și marxismului, susținând cooperarea între clase în locul luptei de clasă. Adepți diverselor ideologii, inclusiv fascismul, comunismul, socialismul, și liberalismul au susținut modele corporatiste.[1] Corporatismul a devenit una din principalele trăsături ale fascismului, iar regimul fascist al lui Benito Mussolini din Italia susținea integrarea totală a intereselor divergente în stat pentru binele comun;[4] neocorporatism mai democratic a îmbrățișat însă adesea tripartismul⁠(d).[5][6]

Ideile corporatiste au fost exprimate începând cu societățile antice greacă și romană, și s-au integrat în învățăturile sociale catolice⁠(d) și în politicile partidelor creștin-democrate. Ele au fost cuplate de diferiți susținători și implementate în diferite societăți de o varietate largă de sisteme politice, inclusiv autoritarismul, absolutismul, fascismul, liberalismul, și social-democrația.[7][8]

Note

  1. ^ a b Molina, Oscar; Rhodes, Martin (). „Corporatism: The Past, Present, and Future of a Concept”. Annual Review of Political Science (în engleză). 5 (1): 305–331. doi:10.1146/annurev.polisci.5.112701.184858. ISSN 1094-2939. 
  2. ^ Wiarda 1997, pp. 27, 141.
  3. ^ Clarke, Paul A. B; Foweraker, Joe (). Encyclopedia of democratic thought. London, UK; New York, US: Routledge. p. 113. 
  4. ^ Davies, Peter Jonathan; Lynch, Derek (). The Routledge Companion to Fascism and the Far Right. Routledge (UK). p. 143. ISBN 0-415-21494-7. 
  5. ^ Slomp, Hans (). European politics into the twenty-first century: integration and division. Westport, Connecticut: Praeger Publishers. p. 81. 
  6. ^ Wiarda, Howard J. (). Corporatism and Comparative Politics: The Other Great "Ism". New York: Routledge. doi:10.4324/9781315481050. ISBN 978-1-315-48105-0. 
  7. ^ Wiarda 1997, pp. 31, 38, 44, 111, 124, 140.
  8. ^ Hicks 1988.

Bibliografie

  • Wiarda, Howard J. (). Corporatism and comparative politics: the other great "ism" [Corporatismul și politica comparativă: celalalte] (în engleză). Armonk, NY: M.E. Sharpe. ISBN 978-1563247163. 
  • Hicks, Alexander (). „Social Democratic Corporatism and Economic Growth”. The Journal of Politics. Chicago, Illinois: University of Chicago Press. 50 (3): 677–704. doi:10.2307/2131463. ISSN 0022-3816. JSTOR 2131463.