Bunătate

Emoție
Parte a seriei despre

Acceptanță Admirare Afectivitate Amuzament Angoasă Anticipare Anxietate Apatie Autocompătimire Bucurie Bunătate Chin Conectare socială Confidență Confuzie Credință Curaj Curiozitate Depresie Dezamăgire Dezgust Dispreț Dorință Dorință carnală Dragoste Empatie Entuziasm Euforie Excitare Extaz Fericire Frică Frustrare Furie Gelozie Gratificare Gratitudine Groază Interes Invidie Înălțare Încredere Îndoială Îngrijorare Întristare Jale Jenă Lăcomie Mândrie Mânie Milă Mirare Mulțumire Neîncredere Nostalgie Ostilitate Panică Pasiune Plăcere Plictiseală Poftă Recunoștință Regret Remușcare Resentiment Rușine Singurătate Speranță Suferință Supărare Surpriză Suspiciune Șoc Timiditate Tristețe Ultraj Umilire Ură Ușurare Venerație Vinovăție
v d m

Bunătatea este un tip de comportament marcat de acte de generozitate, considerație sau preocupare pentru ceilalți, fără a aștepta laude sau recompense. Bunătatea este unul dintre subiectele principale din Biblie. În Cartea a II-a a „Retoricii”, Aristotel definește bunătatea ca „ajutorare față de cineva care are nevoie, nu în schimbul a ceva, nici pentru avantajul ajutorului însuși, ci pentru cel al persoanei ajutate”.^[1] Nietzsche considera că bunătatea și dragostea sunt „cele mai curative plante medicinale și agenți ai relațiilor umane”.^[2] Bunătatea este considerată a fi una dintre Virtuțile Cavalerului.^[3]

Note

^ Aristotle (translated by Lee Honeycutt). „Kindness”. Rhetoric, book 2, chapter 7. Arhivat din original la 13 decembrie 2004. Accesat în 22 noiembrie 2005.
^ Nietzsche, Friedrich Wilhelm. "On the History of Moral Feelings," Human, all too human: a book for free spirits. Aphorism 48. [Original: Menschliches, Allzumenschiles, 1878.] Trans. Marion Faber with Stephen Lehman. University of Nebraska Press: First Printing, Bison Books, 1996.
^ „The Manual of Life - Character”. Parvesh singla – via Google Books. ^{[nefuncțională]}